Simbolismul florilor si a artei florale

În plan general, floarea este un simbol al principiului pasiv. Caliciul florii este asemeni cupei, receptaculului activității cerești, iar printre simbolurile acesteia amintim ploaia și roua. De altfel, dezvoltarea florii din pământ sau din apă (lotus) simbolizează începuturile ei pornind de la aceasta substanță pasivă.

Floarea, imaginea virtuților sufletului, buchetul care le adună fiind cel al perfecțiunii spirituale ( Sfântul Ioan al Crucii).

Floarea este simbolul dragostei și armoniei caracteristice pentru natura primordială. Ea se identifică și cu simbolismul copilăriei și într-un fel cu starea edenică. ( Novalis, Heinrich van Ofterdingen).

Floarea, accedere la o anumită stare spirituală: înflorirea este rezultatul unei alchimii interioare, al unirii esenței (xing) cu suflarea (qi), a apei și a focului. Floarea este identică cu Elixirul vietii; înflorirea este înapoierea la centru, la unitate, la starea primordială. ( simbolismul tantrico-taoist a Florii de Aur)

Floarea (pushpa), este cea care corespunde elementului eter în ritualul hindus.

Arta japoneză a aranjării florilor, ikebana, conține un simbolism foarte particular, pe lângă metodă și atitudinea spirituală, care ii sunt esențiale. Floarea este astfel considerată modelul dezvoltării manifestării, al artei spontane, lipsită de artificii și totuși perfectă. Este, de asemenea, emblema ciclului vegetal, rezumat al ciclului vital și al caracterului său efemer. Aranjamentul în sine se efectuează după o schemă ternară: ramul superior este al Cerului, cel median al Omului, cel inferior al Pământului; așa se exprimă ritmul triadei universale în care omul este mediatorul dintre Cer și Pământ. Un aranjament viu în afara acestui ritm nu există. Așa cum aceste trei forțe naturale trebuie să se armonizeze pentru a alcătui universul, tijele trebuie să se echilibree în spațiu fără un efort aparent. Acesta este modul adevărat al ikbanei începand cu secolul al XIV-lea. Ikebana poate exprima și o ordine cosmică, precum și tradițiile străbune, sentimente de bucurie sau de tristețe.

Rikka, o altă școală japoneză desfășurată în perioada VIII-XIV, are in vedere aranjarea florilor în așa fel încât să stea în picioare. Elanul florilor simbolizează credința în Dumnezeu, față de împarat, față de soț sau soție, etc.

Simbolismul florii arătat de Buddha lui Mahakashyapa ține loc de orice cuvânt sau învățătură și este, totodată rezumat al ciclului vital și imagine a perfecțiunii care urmează a fi atinsă, a iluminării spontane, expresia însăși a inexprimabilului.